Blogul Parlamentarilor Galateni

Paul Ichim (senator PNL): Dar cu Sănătatea ce-ai avut?

In Paul Ichim, PNL, Senat on 11 mai 2011 at 11:25

După ce în ultima campanie electorală pentru Parlamentul României, în toamna anului 2008, candidaţii s-au întrecut în promisiuni care mai de care mai ciudate şi mai nerealiste, definite mai simplu şi laic pe principiul „Deşteptul promite, iar prostul trage speranţa”, lumea a aflat, într-un procentaj oarecare, că realitatea este cu totul alta!

Un parlamentar poate face declaraţii politice, întrebări şi interpelări şi iniţiative legislative. Acestea fiind etichetate, în categoria perfect legale, deoarece cele aflate sub genericul trafic de influenţă fac obiectul studiului unor instituţii bine definite în Stat.

Am spus că doar o parte din electorat a înţeles, deoarece sunt sigur că există un segment destul de consistent de persoane care încă poate crede orice prostie promisă, mai ales dacă este însoţită de ceva alimente şi cadouri de sezon.

Conform dicţionarului, „a parlamenta” înseamnă a duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înţelegere, a trata, a negocia, a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă).

Tot conform dicţionarului, „declaraţia” reprezintă o mărturisire, o afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente.

Declaraţia politică se referă la mărturisirea unor convingeri politice asupra unui eveniment care frământă societatea.

Asociind definiţiile, concluzia logică este că un parlamentar va „parlamenta”, iar acesta o face şi prin declaraţii politice.

În consecinţă, fiind sesizat cu o multitudine de probleme din teritoriu, am căutat să sesizez Puterea prin aceste declaraţii politice. Surprinderea mea este că ele sunt, poate, cele care reprezintă cel mai neglijat capitol din activitatea parlamentară, la care participă prezidiul camerei, ceilalţi cititori ai unor declaraţii politice şi camerele de luat vederi.

În timp ce prezidiul îşi ordonează şedinţa, ceilalţi colegi îşi recitesc declaraţiile, ai un sentiment ciudat dacă măcar camera care înregistrează dă o greutate oarecare la ceea ce afirmi.

În consecinţă, după o perioadă oarecare de citire în faţa unei săli cvasi goale am depus aceste declaraţii politice ca mai apoi să şi renunţ la a le mai face! În mare, m-am rezumat la a transmite un mesaj pe canalele media, acolo unde am colegiul senatorial.

Anumite evenimente, însă, te determină să iei o oarecare poziţie, în seperanţa că aceasta va fi recepţionată în final pe anumite canale media şi eventual pe reţelele de socializare, care sunt destul de active în mediul urban.

Luni, a fost susţinută la Camera Deputaţilor moţiunea simplă privind Sănătatea. Cu această ocazie am fost invitat pe TVR INFO alături de un reprezentant al Puterii – deputat PD-L. Trecând pe lângă faptul că mă aşteptam ca o problemă atât de gravă – sănătatea unei naţii – este discutată la capitolul informaţii în 10 – 15 minute, nu pot să trec cu vederea faptul că până şi moderatoarea a recunoscut că timpul este insuficient pentru a dezvolta subiectul. Nu pot să nu vă informez că subiectul „Sănătatea” în societatea americană este discutată şi întoarsă pe toate feţele, mai ales că reprezintă o prioritate a administraţiei Obama.

Respectiva discuţie, chiar dacă a fost de scurtă durată, m-a determinat să iau o oarecare poziţie faţă de afirmaţiile partenerului meu de emisiune, un distins domn deputat din partidul aflat la Guvernare. În cele ce urmează am să enunţ doar trei punte:

  1. Domnia sa prezenta faptul că situaţia din Sănătate a reprezentat o problemă din totdeauna. Faptul în sine reprezintă o realitate, dar ceea ce nu înţeleg este că această afirmaţie de către ei în al treilea an de guvernare. Orice partid venit la guvernare analizează nerealizările guvernului precedent şi vine în faţa electoratului cu un program concret de soluţii în domeniu. Ce şi-ar fi dorit Guvernul actual? Să preia o Guvernare fără probleme? Atunci ar fi trebuit să stea acasă, să nu se mai obosească! În consecinţă, după o guvernare liberală care a investit în domeniul medical cât n-au investit celelalte guvernări şi în  care se vedeau anumite semne palpabile de îmbunătăţire, a venit o guvernare care sesizează problemele în domeniu şi care în consecinţă a redus succesiv bugetul Sănătăţii, a început să raţionalizeze unităţile medicale, cu dezechilibrarea serviciilor, cu lipsă de personal la care adăugăm şomaj.
  2. Colegul meu deputat a recunoscut în direct că închiderea unor anumite unităţi sanitare nu era susţinută de o analiză serioasă în teren.
  3. Tot în acest sens, domnul deputat a recunoscut că din punctul de vedere al domniei sale unităţile sanitare ar fi trebuit eficientizate, raţionalizate după o analiză serioasă şi mai apoi, după stabilirea unui cadru legislativ explicit şi a stabilirii unui segment administrativ local să descentralizeze reţeaua medicală. Faţă de ultimele două idei la care am achiesat necondiţionat, fapt evidenţiabil şi prin decalraţiile mele mai vechi, nu am putut să nu constat că în plen, acelaşi coleg al nostru, combătea moţiunea considerând-o inutilă.

Rolul moţiunii simple nu este de a demite ministrul de resort sau primul ministru ci de a sensibiliza executivul că situaţia într-un anumit domeniu a scăpat de sub control. Tot la fel de adevărat este că în ţări cu democraţii adevărate, situaţia în domeniul medical prezentată destul de amabil în moţiunea respectivă ar fi determinat, ca gest de onoare, din partea ministrului de resort, o demisie!

La noi în ţară acest gest nu se poate produce deoarece la un discurs, cel puţin duplicitar, mai adăugăm şi faptul că noi ca naţiune avem o „calitate” de a nu ne asocia, de a nu ne asculta, de a nu colabora şi de a nu face proiecte comune pe termene medii sau lungi.

Faţă de cele consemnate mai sus, dezorganizarea crâncenă din sistemul sanitar, imixtiunea tuturor neaveniţilor de la nivel central sau local în sistem va avea consecinţe catastrofale asupra naţiei.

Rămân la părerea că în sistem nu au ce căuta oameni care n-au noţiuni elementare de management, nu cunosc sistemul, sunt eventual prea tineri ca să ştie ce înseamnă boala sau prea bătrâni că să mai aibă chef de muncă, precum şi cei bogaţi care nu dau doi bani pe sistemul nostru de sănătate şi şi-ar putea permite oricând să plece în alte părţi.

Senator PNL

dr. Paul Ichim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: