Blogul Parlamentarilor Galateni

Senator (PNL) Paul Ichim: Reforma în sănătate – epicriză de etapă

In Paul Ichim, PNL, Senat on 22 martie 2011 at 10:55

Am ales titlul declaraţiei politice „Epicriză de etapă” inspirându-mă din lumea medicală, unde în evoluţia şi tratamentul unei boli cronice sau cu spitalizare îndelungată se fac evaluări de etapă. Cu această ocazie se analizează cum a evoluat boala la procedurile terapeutice aplicate. Nu am intenţia de a lămuri afirmaţia „sănătatea ca o boală” deoarece expresia „clinică” este mult prea evidentă şi nu necesită un studiu de fineţe. Am să consemnez doar câteva particularităţi.

Specialişti în domeniul istoriei consemnau faptul că cine nu-şi cunoaşte istoria riscă să-şi repete greşelile – mă ajută la prima idee:

În istoria României, undeva la sfârşitul sec. IX – începutul sec. XX, pe vremea Regelui Carol I, sistemul sanitar era total descentralizat, la latitudinea aleşilor locali. Concluzia acelor vremuri a fost că aleşii locali nu aveau pregătire în domeniu, nu înţelegeau lumea medicală şi luau decizii aleatorii, inclusiv cu amestec politic. Minţi mai luminate din acele vremuri, sub aceeaşi domnie, şi-au dat seama că Sănătatea, într-o anumită componentă, este de interes naţional şi au căutat o coordonare naţională cu implicare financiară locală. În zilele noastre, după entuziasmul iniţial al multor decidenţi locali, preşedinţi de consilii judeţene sau primari, se constată că realitatea este cu totul alta. Guvernul, în mărinimia lui, a „achitat” în cele mai multe cazuri fără să evalueze în profunzime situaţia datoriile unităţilor sanitare şi le-a cedat administraţiilor locale. Abia acum decidenţii locali constată că nu au suport financiar atât din bugetul local care a fost redus drastic prin alocaţiile bugetare şi prin alocările de la buget în perioadă de criză, iar alocările prin bugetul CNAS au scăzut în aceeaşi măsură.

Majoritatea spitalelor deja înregistrează arierate la plată şi datorii. Gestul instinctiv al decidenţilor locali a fost în majoritatea cazurilor a aranja examenele pentru „specialişti independenţi”, cu carnet de partid la ei. Nu a contat priceperea în domeniul managerial, echidistanţa şi calitatea, ci predominant suportul politic. Prima grijă a acestora, de preferinţă frustraţi că nu au evoluat în ierarhia profesională a fost să înceapă o campanie de reorganizare a sistemului sanitar, nu pe percepre de eficienţă ci pe percepte de control propriu şi de aranjare a viitorului profesional. Paradoxal întâlnim decidenţi locali cu studii manageriale serioase plimbaţi bine prin lume, care vor să restructureze sistemul sanitar după ceea ce au văzut, fără să înţeleagă că forul metodologic este tot Ministerul Sănătăţii care nu a venit din urmă cu reglementări acoperitoare.

Morala: Una este să vrei şi alta este să şi poţi!

În sistemul medical, la ora actuală, foarte mulţi decidenţi locali, cu toate că declarativ promovează sistemul privat ca singură soluţie concurenţială şi de calitate în sistemul sanitar, critică parteneriatul public privat, considerând că nu este suficient de lămuritor în legislaţia românească şi cu toate că ştiu că aceasta ar fi o soluţie de eficientizare a multor servicii din spitale (medicina cea mai costisitoare) nu-şi asumă responsabilitatea privatizării unor servicii. În acest sens Legea 95/2006 care prevedea de aproape 5 ani posibilitatea intrării sistemului privat în spital rămâne o declaraţie seacă.

Medicii de familie contestă în masă prevederile contractului cadru, în majoritatea situaţiilor cu argumente logice şi cu propuneri de remediere. CNAS a căzut sub control total guvernamental, iar casele judeţene au fost puse în imposibilitate de a aduna fondurile pentru Sănătate, exceptând Bucureştiul şi Ilfovul.

Farmaciile, prin întârzieri la plată, au dat faliment cu sutele. Ministerul Sănătăţii, printr-un ordin pus în discuţia publică, încearcă ierarhizarea spitalelor prin comasarea spitalelor, treabă care trebuie făcută de autoritatea publică locală. Ministerul doreşte una, autoritatea locala, politic, doreşte altceva.

Închiderea epricrizei de etapă:

Concluzii: titulatura iniţială de responsabilizare a autorităţii locale privind asigurarea sănătăţii în teritoriu a fost generoasă, cu mica excepţie că majoritatea celor de pe plan local judecă un serviciu de utilitate publică ca un serviciu de utilitate politică. Într-un serviciu de utilitate politică nu mai contează management, eficienţă, calitate şi primează perceptul „prostu’-i prost, da-i prostu’ meu!”

 

Data                                                                                     Dr. Paul ICHIM

21.03.2011                                                                        Senator PNL Galaţi

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: